În răspuns la Mihaela MAZILU-BABEL.
Intrebarea de final era mai mult retorica, evident. 🙂
Intr-adevar, e mai simplu de redactat si mai usor de urmarit un rationament structurat in paragrafe. Eu am inceput sa-mi impart cererile si concluziile mai ample in capitole, paragrafe etc. imediat dupa studierea jurisprudentei CEDO pt concursul de la CSM din 2006 pt juristi asimilati magistratilor. Din pacate, asa cum comentam supra, in Romania exista destui (poate prea multi!) judecatori care nici macar nu analizeaza vreo hotarire CEDO sau vreun articol din tratatele internationale invocate in cuprinsul actiunilor, deci cu atit mai putin nu ma astept ca acei judecatori sa adopte modelul CEDO de simplitate si claritate in motivarea hotaririlor.
Cit despre comparatia justitiei cu armata, ma tem ca intram pe un teren minat. Eu n-am suferit niciodata armata, mai ales ca am fost luat cu japca la jandarmi (varianta moderna a incorporarii cu arcanul in trecut). Consider ca armata este o forma primitiva de organizare sociala, ce atesta si chiar glorifica natura violent-ucigasa a animalului numit OM. In opinia mea, armata e doar un sistem de indobitocire in masa si de intretinere a unor paraziti care nu produc nimic util societatii, dar care se cred de multe ori eroi. Sa nu uitam ca si in 1989, la lovitura de stat militara cosmetizata in revolutie, armata a facut cele mai multe victime printre civili; simpla scoatere a soldatilor si tancurilor pe strazi spune totul… 🙁
Si, da, va dau dreptate, de justitie/dreptate/adevar avem nevoie cu totii, pe cind de armata – nu prea. La fel de bine putem compara armata cu sistemul de invatamint sau cu cel sanitar si vom ajunge la aceeasi concluzie. Din nefericire, la noi a fost rasturnat demult orice sistem de valori, promovindu-se mai mult non-valorile.
